“Cafeaua lucreaza la sinceritate. E ca o spovedanie” imi spune Paul Licsor, unul dintre proprietarii Camerei din fata. M-a surprins, ce-i drept, cu felul lui direct de a lega o conversatie. Mi-a povestit cum s-a nascut afacerea lor neretinandu-si reticenta fata de Centrul Vechi si neascunzand dragostea pentru cafea. M-a facut sa ma simt de parca eram client fidel la a zecea vizita la ei in cafenea.
Cu sinceritatea lui marturiseste ca a legat discutii cu aproape toti clientii care le trec pragul. “Incepi de la cafea si ajungi la politica, economie”, imi spune. Isi petrece aproape toata ziua la Camera din fata. In primul rand pentru ca ii e drag sa fie printre cei care vin si in al doilea rand pentru ca supravegheaza astfel, discret, bunul mers al lucrurilor. Respectul pentru client e important. “Mai bine arunci o cafea facuta prost decat sa i-o dai clientului”, imi explica.
Din dor de lucruri bune
Pentru amatorii de cancan, Camera din fata e localul lui Calin Goia de la Voltaj. Pentru cei care apreciaza cafeaua si ceaiul, Camera din fata e un loc plin de minuni, pentru cei carora le e dor de Bucurestiul de altadata e o reintoarcere in istorie. Iar pentru cei patru prieteni (Paul Licsor, Calin Goia, Gabriel Constantin si Radu Chije) e locul care le aminteste de copilarie, de bunici, de lucrurile bune care erau atunci si care nu mai sunt acum. Asa a aparut micul local, care nu cred sa aiba mai mult de 50 de metri patrati si 5-6 mese (mai exact masini de cusut vechi).
“Pe la 40 de ani incepi sa iti aduci aminte de lucruri care au fost si nu se mai intampla. Unde putem sa bem o cafea buna…Nicaieri!”, imi povesteste Paul. Si asa a aparut ideea care a prins contur dupa ce l-a intalnit pe Mihai Florescu de la Leonard Caffe (furnizorul Casei Regale) si i-a vazut “fabrica-muzeu” de la Cornetu. “Sunt cafegiu de placere, nu sunt un cunoscator, insa pe masura ce m-am imprietenit cu d-l Florescu am invatat cate ceva. Cafeaua e o poveste. E ca si dragostea. Oricat ai vrea sa o descoperi intr-o zi nu poti. Trebuie mangaiata, gustata, plimbata si venerata”, imi spune Paul Licsor.
Au fugit de aglomeratia si ritmul nebun din Centrul Vechi si stiu ca 95% dintre cei care vin la ei sunt clienti care fug de acea zona a Bucurestiului. Sunt cei care vor sa stea linistiti, sa nu fie aglomerat, vor un loc in care sa se simta in siguranta. Daca ar fi sa aleaga Centrul Vechi, le-ar placea sa faca o Camera din fata langa Carul cu Bere, o zona mai linistita si cu mai multa istorie. Locatia din spate de la Piata Amzei a fost sa fie aleasa pentru ca si-au dorit o camera intr-o casa veche si aici au gasit-o.
“Camera din fata” a fost un nume ales la unison de toti patru pentru ca toti si-au legat amintirile copilariei de camera bunicii. Acea camera unde se primeau musafirii, unde nu intrai decat la zile mari, unde bunica tinea fetele de masa bune si argintaria, unde, in cazul meu, mirosea a violete si primeam dulceata buna.
O cafenea din albumele vechi
Ce mi-a placut mie cel mai tare e atmosfera si starea pe care ti-o da Camera din fata. M-as fi simtit mai bine daca mergeam la ei cu o palarie si poseta plic, ca in anii ‘30 pentru ca aerul, muzica si decorul sunt rupte din albumul Bucurestiului interbelic. Si-au dorit ceva intre o pravalie si o ceainarie-cafenea si exact asta a iesit.
Ideile le apartin aproape in totalitate. Lampile care atarna din tavan sunt creatia lui Paul Licsor. Sunt, de fapt, niste borcane cu bec. Fotografiile de familie, cu bunicii, strabunicii sau alte rude au fost ideea Andreei, sotia lui Calin Goia. Masinile de cusut sunt de la d-l Florescu sau de prin familie. Scaunele sunt facute pe comanda sau cumparate si sunt multi care le ofera gratuit, imi spune Paul Licsor.
Clientii care iti vor tine companie nu sunt multi in timpul zilei. Mi-a placut ca era nefiresc de liniste incat iti venea sa vorbesti aproape in soapta, doar cu acordurile unei sansonete undeva pe fundal. Am aflat de la Paul Licsor ca sunt cateva doamne care vin mereu, se aseaza la aceeasi masa si studiaza atent cateva carti puse pe pervaz despre cititul in cafea. Sunt si tineri cu aer de Dorobanti care prefera intimitatea pe care le-o ofera locatia, sunt persoane in varsta care vin pentru muzica buna, sunt indragostiti care si-au legat destinele aici sau oameni aflati pur si simplu in trecere. Ai sanse sa dai peste lumea buna…cred, de vreme ce Paul imi spune ca la aceeasi masa unde am stat de vorba a stat si Printul Nicolae.
Cafea si ceai de baut si de luat si acasa
“Cafeaua noastra are numele tarii din care vine”, imi spune Paul Licsor. Asa ca ai sa gasesti cafea Jamaica, Kenya, Costa Rica, El Salvador sau Tanzania (ultima e o noutate abia venita). Au si amestecuri de cafele dupa retetele secrete ale domnului Florescu, cum e Miscela Italiana. Si daca nu stii ce sa alegi, fii sigur ca vei primi recomandarea cea mai buna. Mandria sunt cele 150 de tipuri de ceaiuri: de la cele verzi la cele negre, de la amestecuri pana la infuzii de plante, afisate la vedere pe un perete intreg. Poti lua si acasa ce poftesti cu 4 lei sau poti ramane sa bei pe loc.
Un ceai costa in medie 7-8 lei, o cafea are un pret decent de 6-10 lei, iar un cocktail de cafea 17 lei. Iti alegi ce iti place din meniul ca un ziar pe care il gasesti pe masa, iar pe o tablita vei gasi specialiatatile casei. Pe langa cafele si ceaiuri de tot felul, vei gasi si bauturi fine, bomboane, dulceturi, siropuri, ceainice, cani, infuzoare sau espresoare de cafea.
Daca totul merge conform planului s-ar putea sa mai apara Camere din fata. Maxim 3 in Bucuresti si poate una la Cluj, cu ajutorul unui prieten, imi spune Paul Liscor. Ai toate sansele sa il gasesti ziua in spatele tejghelei, gata sa iti pregateasca o cafea, in timp ce te intreaba despre ce arome preferi, despre politica, vreme …ca intre prieteni vechi.
Adresa: St. Mendeleev, nr.22, Bucuresti ( langa Piata Amzei)
Facebook Camera din Fata