Despre Delicatese Florescu mie imi place sa spun ca e o “pravalie”. Si domnul Florescu, si fiica lui (Vali) sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine, iar atunci cand le-am spus ca imi aduce aminte de Bucurestiul interbelic au zambit multumiti. Cred ca asta si-au dorit sa creeze in micul magazin in care la prima vedere par inghesuite prea multe bunatati si arome. De fapt, e una singura care le acapareaza pe toate. Cea a cafelei. A cafelei de calitate, care atunci cand deschizi capacul borcanului sa o mirosi are un iz intepator, dar abia dupa ce ii dispare acest abur tare ii simti parfumul. Nu sunt o cunoscatoare de cafea buna, dar cu siguranta ale domnului Florescu sunt bune. Chiar daca nu citeam numele lor de pe eticheta ca sa stiu si eu ca toata lumea ca Kopi Luwak e cea mai scumpa cafea din lume, ca o cafea din Nepal, Panama sau Galpagos n-are cum sa nu fie speciala, tot as fi stiut ca sunt bune. Miros altfel decat cele de duzina de la magazin.
Reclama de la florarese
Cafeaua e un fel de elixir care ii da puterea lui Gheorghe Florescu sa se miste cu iuteala prin pravalie. Aroma ei o stie tot cartierul. “Te iei dupa mirosul de cafea. Daca tata prajeste cafeaua, se simte de la Rosetti” mi-a spus in gluma fiica domnului Florescu inainte sa ne vedem.
Pe domnul Florescu il stie toata lumea. Se opresc pe strada clienti si il saluta sau dau un claxon de la volanul masinii. Mai in gluma, mai in serios spune ca are cine sa ii faca reclama. “Am un dispecerat central la colt, in Piata Rosetti: cele trei surori florarese care ii dirijeaza pe cei care nu cunosc sa ajunga spre noi. Va adresati florareselor si va ghideaza ele”, spune domnul Florescu cand l-am intrebat cum se promoveaza. Ii place, insa, sa tina pasul cu vremurile si ne da intalnire si pe Facebook, dar cel mai drag ii e sa stea la pravalie. “Sunt aici tot timpul pentru clienti, de la 8.30 la 20”, spune cafegiul.
Si nu duce lipsa de musterii. Cand am ajuns am dat peste doi tineri. Beau cafea la o masuta intr-o curticica mica lipita de magazin. Nu era cea mai cool terasa din centru si totusi nu le venea sa plece si se gandeau sa mai ceara una.
Bunicul cafeluta
Gheorghe Florescu e un personaj. De la aparitie pana la aspect pare desprins din pozele sepia din Bucurestiul de odata. Te intampina la intrarea in magazin in sortul lui verde de cafegiu, zambeste larg si are intotdeauna ceva de povestit. Domnul Florescu e mandru de familia lui. Are o casnicie de aproape jumatate de veac, copii mari si nepoti. De ei ii e cel mai drag, mai ales de cea mai mica, care il numeste “bunicul cafeluta”, un nume desprins, parca, dintr-o carte de povesti. Bunicul cafeluta are la purtator o multime de povesti despre cafeaua atat de draga. Si daca nu le are, le inventeaza pe loc si nu le spune doar pentru clientii speciali. Fiica lui imi spune ca “in fiecare zi avem scenete aici la magazin”. Domnul Florescu stie fiecare bob in parte si istoria fiecarui tip de cafea. De cand m-a prins de mana in pravalie m-a dus sa vad un sac mic de cafea asezat langa usa. “E cafea St. Helena, cafeaua lui Napoleon Bonaparte”, mi-a spus. “Cand Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena avea in buzunar cateva boabe de cafea. Din ele a crescut cafeaua care se gaseste acum pe insula. E cafea ecologica 100%. Pe insula Sf. Helena nu sunt masini sau alte motoare de ardere interna, asa ca aerul e curat”, mi-a soptit domnul Florescu.
Visul de a avea o cafenea
Delicatese Florescu e cea mai draga parte a vietii si afacerii lui. Mai are insa un vis, acela de a deschide o cafenea si e aproape sa si-l implineasca. Secretos si putin superstitios nu vrea sa dezvaluie inca nici numele, nici locul unde se va deschide. Mi-a marturisit doar ca va fi in curand, in septembrie, in Bucuresti. Cu siguranta nu in Centrul Vechi pentru ca, spune domnul Florescu, “nu poti deschide oriunde o cafenea”. O cafenea buna trebuie sa implineasca mai multe conditii. Nu numai ca trebuie sa aiba vad comerical, dar trebuie sa aiba o masina de prajit cafea la vedere, pe care sa o manuiasca un maistru cafegiu, trebuie sa isi doreasca si sa aiba posibilitatea sa aduca cele mai bune cafele din lume. “Intr-o cafenea nu poti sa gasesti porcarii”, spune d-l Florescu.
Mai trebuie sa ai personal bun, pregatit si scolit sa stie ce si cum sa serveasca clientului. Asa ca, din cate ma lasa sa inteleg, cafeneaua mult visata va fi un loc unde se va aduce cafea prajita si macinata din micul magazin Delicatese Florescu si se va prepara pe loc o ceasca pentru clientul dornic de cea mai buna cafea.
Cafeaua buna se bea cum e ea
“Si cum se bea o cafea buna domnule Florescu?”
“Peste tot in lume se pregateste la espresso, filtru sau presa franceza. Dar cafeaua la ibric e sfanta”, m-a lasat sa inteleg inca de la inceput d-l Florescu, care nu mai crede in “minciunile” cafelei la nisip. “E o reteta pe care nu o mai respecta nimeni. Candva era o cafea coapta, dar acum nimeni nu mai incalzeste nisipul. Acum se pune apa fiarta si se opareste cafeaua, ori nu mai e acelasi lucru.”
Nu stiu daca ceea ce mi-a oferit in cescuta mica de pe masa e cafea facuta la ibric, dar gustul e divin, asa ca vreau sa stiu cum se face cafeaua la ibric adevarata. Mi-a spus reteta dintr-o suflare, cu o pasiune in ochi care iti lasa gura apa si te face sa poftesti la o cafea fierbinte si sa depeni povesti. Cafeaua la ibric are caimac si nu se bea cu lapte. “E cea mai buna cafea din lume, demna de Soliman Magnificul, demna de cele mai mari doamne.” concluzioneaza d-l Florescu si ma indeamna din privire sa iau o gura din ceasca mea.
Arta de a sti sa te faci placut printre clienti
Domnul Florescu e ca un somelier. Stie ce sa-ti recomande in fuctie de ceea ce poftesti mai tare. Clientii si i-a educat, i-a invatat sa vina si sa ceara cafea buna. Din vremea comunismului veneau la magazin vedete si persoane importante: de la Amza Pelea si Toma Caragiu, pana la Dan Pita si diplomati pe care vrea sa ii pastreze anonimi. Multi romani de rand, mai ales tineri, au venit dupa ce i-au citit cartea: “Confesiunile unui cafegiu”, scrisa pentru ca isi dorea sa spuna adevarul despre o epoca pe care a trait-o. “Cine vrea sa stie cum m-am indragostit de cafea, sa citeasca volumul”, spune d-l Florescu, si simt aici un iz de reclama sincera. Pravalia mica cu esente tari de cafea s-a nascut si din aceasta carte si de aceea vei gasi aici mereu si carti, si CD-uri cu muzica buna, pe langa ceaiuri, migdale, alune, fisctic, caju, stafide, bomboane, ciocolata belgiana, vinuri de la Casa Isarescu sau coniac Ararat.
“Cu ce recomadati sa bem cafeaua, domnule Florescu?”
"Cu coniacul Ararat si cu un brios, pentru ca este un mic cozonacel", imi spune zambind d-l Florescu mandru de micul frantuzism pe care l-a rostit. Ce-i drept, o briosa pufoasa langa cafeaua perfecta pe care mi-a servit-o ar fi fost un deliciu. M-a citit din ochi si a stiut din prima ce imi place si cum trebuie sa fie cafeau mea.
“Eu mai intai intreb de unde esti”, spune glumet d-l Florescu, care vrea sa stie si daca iti plac aromele mai tari, daca esti fumator sau nu. “Fumatorii de pipa si tigari de foi avand in vedere ca fumeaza un tutun foarte aromat, prefera o cafea aromata. Majoritatea lor beau o cafea buna, in general Nepal”.
Pentru cafeaua lui Florescu vii la Bucuresti
Sunt putine locuri de unde poti sa iei cafea buna, adusa de la Delicatese Florescu. Au cateva colaborari in tara cu un magazin din Craiova si unul din Brasov, dar primesc comenzi si prin telefon. Iar daca vrei sa bei o cafea buna, adusa tot de la d-l Florescu din magazin poti sa mergi la Sauca & Co – pe Bd. Aviatorilor, la Literat Caffe pe str. Barbu Delavrancea, la Restaurantul Zexe pe str. Icoanei sau la El Gato Noble din Caracal.
Cel mai savuros mod de a bea cafeaua buna este, insa, in curtea mica de langa pravalie. La o masa acoperita de soarele puternic cu o copertina, auzi zumzetul centrului cat timp iti tragi sufletul langa o ceasca de cafea. Daca ai noroc, poate d-l Florescu te va observa si va iesi afara sa te intrebe cum iti place cafeaua. Iar la plecare vei avea in rucsac sau in geanta o punguta cu cafea inca fierbinte dupa ce a fost rasnita special pentru tine si o poveste noua pe care nu o stiai despre licoarea pe care o bei zi de zi.
Sursa foto: Delicatese Florescu, Str. Radu Cristian, nr.6, Bucuresti