Am o dorinta de cand eram copil si pana acum stiam ca e cea mai mare ispita pe care nu mi-am implinit-o. Visul meu e sa dorm intr-o cofetarie si sa pot gusta pe ascuns din tot ce sta frumos aliniat la vitrina in timpul zilei. De cand am cunoscut-o pe Cristina, visul meu e sa dorm o noapte la Sweet Ela in laborator si sa pot manca pe furis un tort intreg.

Si stiu ca n-ai sa crezi pana nu gusti ca torturile ei sunt altfel decat cele pe care le gasesti la cofetarie cu invelisul colorat si lipicios, cu blaturi prea insiropate si creme foarte dulci. Nici eu n-am crezut pana n-am gustat. Torturile Cristinei nu sunt numai frumoase, sunt bune. Oricat as cauta cuvinte care sa le descrie gustul m-am gasit blocata la simplul si sincerul “e foarte bun”.

Alinierea de blaturi cremoase cu multa ciocolata, crema de vanilie amestecata cu fructe de padure si stratul crocant de nuci caramelizate, imbracate intr-un invelis fin de unt aromat si o foaie dulce de pasta de zahar, este perfecta. As fi mancat si farfuria…

“Copiii m-au facut sa ma descopar”

La Sweet Ela miroase a vanilie si blat pufos scos de la copt. Cand au comenzi multe, si au destule de vreme ce trebuie sa faca in jur de 20 de torturi pe saptamana, se lucreaza pana tarziu in noapte. Nu e o armata de spiridusi care sa manuiasca torturile. Doar 6 oameni mari, cu tot cu Cristina, se ocupa de toata treaba. Dar totul pare o joaca de copii. Mai ales figurinele pregatite din pasta de modelaj dulce din care se formeaza personaje din desene animate, stelute, fundite, animalute, flori, fluturi, albinute. Orice iti trece prin cap ca iti doresti pe tortul tau se poate face. “Clientii vin cu o poza sau cu mai multe poze ale tortului pe care si-l doresc, iar daca vor un anumit personaj pe care nu il stiu, ma documentez pe internet”, spune Cristina.

Si-a pornit afacerea la sfarsitul lui 2009, incurajata de reusitele torturilor in familie si printre prieteni si la insistentele sotului. “Copiii mei (o fetita de 6 ani si un baiat de 8 ani) m-au facut sa ma descopar. Nu stiam ca sunt in stare sa fac asta”, spune Cristina. Primul tort special pe care l-a creat a fost pentru fiul ei. A dat o mica avere la vremea respectiva (in jur de 1.000 de lei) pentru culorile, ingredintele si ustensilele necesare crearii Tortului Mario pentru ziua de nastere a pustiului ei, care era innebunit dupa acest personaj. Rezultatul a fost, insa, mai mult decat si-ar fi putut dori. Lacrimile de fericire din ochii piciului au fost multumirea pentru munca de o saptamana pe care a depus-o pentru primul tort. “Am facut probe sa vad cum se face martipanul in casa, cum se coloreaza, cum se modeleaza”, povesteste Cristina.

A descoperit torturile fabuloase cu martipan colorat pe internet si a fost fascinata de ele. “Eu vedeam doar ce se facea in cofetariile de renume de la noi pana acum 3 ani de zile. Si mi se pareau wow!”. Dupa ce a vazut ce fac altii si-a spus ca si ea poate face asa ceva. A studiat despre tehnici si produse, a vazut cine le aduce si la noi. “Cele mai bune produse sunt cele ale americanilor de la Wilton. Unde gasesti coloranti, spatule, pensule. Sunt cei mai buni pe tortareala ”, cum spune Cristina.

O afacere cu (bun) gust

Dupa tortul cu Mario au urmat torturi pentru nepoti, pentru prieteni, pentru prietenii prietenilor. Urmatorul pas a fost firesc: si-a deschis o firma si un site. “Am inceput eu si o fata”, spune Cristina. “Daca aveam comanda de doua tortulete pe saptamana eram fericita pentru ca asta insemna ca puteam sa platesc fata. Nu se punea problema sa am si bani pentru chiria spatiului sau facturi. Astea le plateam din salariul sotului.”

Usor, usor si din vorba, in vorba s-a facut cunoscuta. Nu a vrut sa se bazeze pe trucuri de promovare pe internet. A mizat doar pe pozele spectaculoase ale torturilor ei, pe pret si pe recomandarile celor care le-au gustat. O mare parte dintre clienti o cauta si ii spun ca invitatii lor au laudat torturile. Si nu numai decorul, ci si gustul. “Pentru mine gustul conteaza. Decorul il vezi in poza, ramane in poza, dar cu gustul ramai”, spune Cristina.

Lucreaza ca si multi alti mici producatori de lucururi bune cu multe ingrediente de import. Nu le refuza din start pe cele romanesti, dar multe dintre ele, cum ar fi untul, sunt mult prea scumpe daca sunt si bune calitativ. Asa ca, acum isi aduce untul de la bulgari. Si fulgii de ciocolata naturala pe care ii foloseste la cremele pentru torturi ii primeste in saci mari de peste hotare. “Daca iei ciocolata din magazin, nu e toata veritabila pentru ca nu are numai unt de cacao in ea, ci si grasimi vegetale care sunt adaosuri”, imi explica Cristina.

Retete si secrete dulci

Pentru un tort perfect se lucreaza si trei zile la Sweet Ela. E nevoie de timp pentru ca blatul sa se coaca, sa fie umplut cu crema, sa fie tinut la frigider sa se intareasca, sa fie conturate personajele din pasta de modelaj. Numarul de comenzi e dictat si de cat de complicat e decorul pe care trebuie sa il realizeze pe tort. Cele mai dragi ii sunt torturile pentru botez. La unul dintre ele am gasit-o lucrand pe Cristina. Migalea cu grija cateva panglici din pasta de modelaj colorata, asezate la baza unui “tort briosa” de 12 kg.

“Retetele le-am dezvoltat la mine in casa. Am mers pe ce imi place mie, pe ce se cere. Am incercat multe retete si am testat multe pana cand am ajuns la ceva ce sa imi placa mie”, spune Cristina. “De obicei ii indrum pe clienti. Ii intreb ce gusturi au, ce le place si apoi le propun un tort care sa se apropie de preferintele lor”, dar nu intotdeauna le poate oferi orice le trece prin cap. Iti trebuie un blat tare care sa stea sub invelisul de pasta de zahar si asa a descoperit si promovat blaturile cu ciocolata si blatul cu morcovi si nuca. Si cremele sunt tot creatii proprii, cu vanilie si ciocolata alba, cu fructe, cafea si alcool.

Pasta de zahar care inveleste torturile in cele mai surprinzatoare culori e facuta de ei, in laborator. Spune cu mandrie ca sunt singurii care o mai fac asa, din zahar farin vanilat, gelatina si glucoza. De aceea nu e cauciucata si nu se lipeste de cerul gurii ca la deserturile de cofetarie. Clientii o adora si au si de ce. Are gust de serbet facut in casa.

Sweet Ela crede in afaceri mici

La Sweet Ela sunt doar 6 oameni mari care lucreaza la torturi create parca de mintea unui copil. I-a cooptat in afacere si pe fratele ei, si pe o buna prietena priceputa in bombonici din cicololata. Cristina supervizeaza fiecare etapa a tortului, desi timpul nu ii mai permite sa le faca pe toate si sa se ocupe practic de fiecare pas care da forma prajiturii. La decorare mai ajuta din cand in cand, modeland alaturi de doua fete povestile de pe torturi in pasta de zahar cu unt de cacao. Imi spune ca unul dintre secretele de la angajarea fetelor a fost sa aiba mainile reci pentru ca pasta de modelaj e pretentioasa la mainile celui care ii da forma. La temperatura mainii se inmoaie, dar la temperatura de ambient se intareste.

Cand am intrebat-o pe Cristina despre planurile de viitor m-a privit ganditoare. Sta in cumpana si nu stie daca e cazul sa se extinda. Nu vrea sa faca torturi la scara industriala pentru ca se pierde ceea ce ea crede ca este cel mai important: gustul. Tine la asta, tine ca fiecare tort sa treaca prin mana ei sau macar prin ochiul ei pentru a fi sigura ca iese perfect. Nu isi doreste o afacere uriasa, ci una din care sa aiba clienti multumiti si incantati de desertul care pune punct unei zile speciale din viata lor.

Locatie: Str. Vladislau Voievod, nr.20-22, Sector 2, Bucuresti

Site: Sweet Ela