Focaccia este “the next best thing” dupa pizza. Cel putin in cazul meu de devorator fara rusine de carbohidrati rai. Este ca o pizza fara toppinguri complicate si nu are nicio legatura cu lipia servita drept “focaccia” la unele tratorii pe la noi. Focaccia e pufoasa, dar mai plata ca o paine si cere mai putina lupta cu aluatul decat cea din urma.
Are o istorie foarte veche si se spune ca la inceput era coapta pe foc, pe tipsii de metal, la fel ca lipiile. O gasesti insa nu numai in Italia, ci si unele regiuni din Franta unde este numita fougasse.
Ceea ce imi place la ea este ca ii poti adauga arome puternice si variate si la suprafata (de la rozmarin si salvie, pana la ceapa, masline sau rosii uscate), si la interior (amestecand in aluat branzeturi sau cartofi). Secretul ei ca sa nu fie la fel de plata ca o pizza este sa o intinzi cu mana in tava, tragand usor de aluat si indesandu-l apoi cu degetele pentru a lasa la suprafata lui acele adancituri traditionale. Cu cat tava in care o pui este mai mare, cu atat va fi mai subtire.
Imi place simpla si fierbinte cu unt sau cu salate de cruditati.
Reteta de focaccia cu ceapa, rozmarin si masline
Ingredinente:
- 400g faina alba (550 sau 650 - pentru ca are mai mult gluten)
- 25g drojdie
- ½ lingurita zahar
- 300ml apa claduta
- sare
- 1 ceapa rosie, feliata subtire
- 1 pumn de masline fara samburi, feliate
- 1 lingura rozmarin proaspat tocat (sau 1 ½ lingura rozmarin uscat)
Dizolva drojdia cu zaharul in apa claduta si lasa-le sa stea 1-2 minute. Pune tot amestecul in mijlocul fainii amestecate cu o jumatate de lingurita de sare. Incepe sa amesteci incet cu o furculita sau o lingura, iar cand aluatul capata consistenta scoate-l pe blatul de lucru tapetat cu faina si lucreaza energic la el vreo 5 minute. Ar trebui sa devina elastic si neted.
Aseaza-l sa creasca frumos intr-un castron uns cu ulei de masline, acoperit cu un prosop, intr-un loc ferit de curent. Intr-o jumatate de ora ar trebui sa ai o frumusete de bila de aluat umflat.
Unge cu ulei de masline o tava potrivita (nu pe aceea de la cuptor) si aseaza in ea cu mana aluatul de focaccia, intinzandu-l pe toata suprafata tavii. Apasa-l cu degetele la suprafata ca sa formezi niste gropite. Presara deasupra lui ceapa (poti sa o si calesti putin inainte), maslinele, rozmarinul. Stropeste bine cu ulei de masline. Acopera din nou cu un prosop si pune focaccia din nou la dospit.
Depinde cat ai rabdare si cat de mare este. Ar trebui sa stea intre 20 de minute si o ora, timp in care isi dubleaza volumul. Cand e pufoasa presara putina sare de mare grunjoasa si mai apasa de cateva ori cu degetele pe ea.
Pune-o in cuptorul incins la 220C si coace-o 20-25 de minute pana devine aurie, cu o suprafata crocanta. Daca atunci cand bati cu degetul in ea suna a gol, inseamna ca e gata
Scoate-o din tava, lasa-o sa se raceasca putin si taie-o in ce dimensiuni si forme doresti. Este minunata cat e fierbinte.
Inspiratia mea: Jamie Oliver, The Kitchn si Bon Appetit