Pe 1 Decembrie incepe toata planificarea. Profit de ziua libera si ma documentez, ma inspir din carti si reviste, iau notite (acasa, la birou, in metrou, in masina), si, intr-un final, cand am hotarat conceptul final ma apuc de centralizat totul in excel: fel de mancare, ingrediente, cantitati, formule ce ma ajuta sa estimez cat mai bine cantitatile de care am nevoie (astfel incat sa ajunga dar in acelasi timp sa nu fie risipa), de unde cumpar fiecare ingredient, detaliat la nivel de raion, ordonate functie de traseul din OBOR/supermarket (astfel incat sa eficientizez timpul), pivoti, printat, si gata lista – let’s go shopping. Ah! Si sa nu uit: neaparat de facut un tabel, pe zile (si pentru ultimele 4 zile chiar pe ore), cu ce am de facut pentru fiecare preparat in parte.

Revenind la concept: din considerente de timp, dar mai ales din dorinta de a reusi ceva special – ca deh, si varsta era speciala – anul acesta am mers pe carnuri gatite de la zero, marinate zile intregi, si servite reci. Practic, am vrut sa demonstrez

1. Ca o carne preparata in timp, cu rabdare, este foarte buna
2. Ca poti face interzisele si blamatele “mezeluri” la tine acasa, cu ingrediente ok, sa impresioneze, dar in acelasi timp sa fie simple, anormal de simple.

Si pentru ca imi place sa play it the hard way, am ales 4 tipuri de carne, la care am adaugat sosurile aferente si garnituri care sa ajute ca pauzele de carne sa fie mai scurte si mai placute. No worries: a fost si desert (dupa cum puteti observa in pozele de mai jos), asigurat de colega si buna mea prietena Irina, aka Regina Deserturilor – o sa o cunoasteti mai bine intr-un articol special ce va aparea pe la sfarsitul lui Ianuarie :) 

So the winners are, in ordinea numerelor de pe tricou, si totodata in ordinea prepararii lor: vita, porc, rata, somon. O sa le luam pe rand, cate un articol pentru fiecare carne, cu sugestii de pairing, pentru ca vinul potrivit sau berea potrivita (dupa preferinte) ajuta mult sa “alunece’ si potenteaza preparatul.

Azi vorbim despre vita. Pentru ca a fost prima preparata (cu 7 zile inainte) si pentru ca – recunosc – este carnea mea preferata (dar asta este un alt subiect, ce urmeaza sa fie detaliat intr-un alt articol).

Piept de vita marinat, fiert, taiat, savurat
Stiti sandwich-urile alea misto care se vand pe strazi in State? Cu asta sunt facute. Va vine sa credeti sau nu, pieptul de vita, o bucata destul de ieftina, care este ignorata de multi pe motiv ca este tare si atoasa, poate sa fie transformata in ceva fraged si delicios. Daca as avea o familie, cu doi copii care merg la scoala, as face aceasta reteta de minim 6 ori pe an, sa fie materie prima pentru sandwich-uri. Insa momentan ma rezum la mesele mari de la birou.

Am rugat-o pe mama (ea este mai prietenoasa decat mine, si in plus, la orele la care as ajunge eu in piata in timpul saptamanii macelari sunt la ei acasa, asa ca ma ajuta mereu cu aprovizionarea) sa ii ceara prietenului macelar o bucata zdravana de piept de vita. Si prin zdravana ma refer la o bucata de vreo 5kg. Nu va speriati cand vedeti grasimea, pieptul de vita este si trebuie sa fie gras. Cu cat este mai gras, cu atat o sa fie mai aromat preparatul.

Bun! Avem piept de vita. Ne mai trebuie un vas mare, in care el sa stea intreg, pe lung, nu rulat, timp de 7 zile la marinat. Eu am folosit o ladita de depozitare din plastic, inchisa ermetic.

Asa ca putem sa incepem prepararea marinadei: punem la fiert o cantitate egala de apa (in litri) cu cea a bucatii de carne (in kg), in cazul nostru 5 litri. In apa respectiva adaugam:

  • 500 grame de zahar brun
  • 700 grame de sare grunjoasa
  • 50 grame boabe piper
  • 15 grame boabe ienibahar
  • 8 cuisoare
  • 8 foi de dafin
  • 8 crengute de cimbru

Toate cele de mai sus se fierb la foc mediu, amestecand pentru a dizolva treptat atat zaharul, cat si sarea. Cand supa de condimente ajunge la punctul de fierbere, o lasam 5 minute sa isi faca de cap, apoi stingem focul si ii punem capac si o lasam la racit (peste noapte in casa, sau pe balcon 1 ora, functie de cum ne ajuta vremea).

Revenind la pieptul de vita, il intepam cu un bat de frigarui de lemn sau cu un cutit pe toata suprafata lui, pe ambele parti, il punem in sus amintitul vas mare, si il acoperim cu supa de condimente. Acolo trebuie sa stea timp de 7 zile.

Pentru a ma asigura ca lichidul va acoperi complet bucata de carne, am presat bine cu niste borcane si am acoperit repede cu capacul. Inchis ermetic, pus la rece, gata.

Dupa ce au trecut cele 7 zile, scoatem carnea, o spalam bine in apa rece, rulam, legam cu sfoara alimentara si o punem intr-o oala incapatoare alaturi de:

  • 2 morcovi taiati rondele
  • 2 cepe taiate in sfert
  • 2 tulpini de apio (sau tulpinile aferente unei radacini de telina)
  • 2 fire de praz taiate si ele rondele
  • 1 Bouquet garni – imi place mult cum suna asta, de fapt am pus cate 2 fire de: cimbru, busuioc, salvie, rozmarin, oregano
  • 3 foi de dafin
  • 1 capatana de usturoi
  • apa cat sa acopere tot ce a fost enumerate mai sus


Le-am lasat la foc mediu spre mare si cand au ajuns la punctul de fierbere am dat focul mic mic, mic de tot. Pus capac, lasat vreo 3 ore (intre timp puteti desface o sticla de vin pentru consum propriu).

Scoatem din fiertura pieptul transformat in rulada, il scuturam de eventualele resturi de legume sau ierburi si il lasam la racit. Partea cea mai misto la acest preparat este ca el tine la frigider chiar si o saptamana daca il imbracam in folie alimentara.

Cu ce il mancam
Da, stiu, vita ’trebuie’ mancata DOAR cu sare si piper. Well, nu chiar. Nimic nu trebuie. O poti manca cu ceva ce ai prin casa (muraturi) sau cu ce gasesti la magazinul de la colt (mustar).
Sau, si mai bine, cu un sos facut in casa. Un sos cremos de hrean si smantana. Simplu si gustos, sa alunece. Am amestecat intr-un castron cele de mai jos si a fost gata de pus pe vita:

  • 250 ml smantana grasa
  • 2-3 radacini (functie de marime) de hrean rase
  • Un manunchi de chives tocat marunt (sau firele de la doua cepe verzi)
  • Sucul de la jumatate de lamaie
  • Sare si piper proaspat maruntit in mojar


Pe langa sos, am gandit si o garnitura dedicata, functie de afinitatea vitei cu alte ingrediente. Si m-am gandit la ce merge mai bine (in general) cu un piept de vita. Si mi-a venit in minte cartoful. Dar nu piure, nici prajit (nu era masa preparata on the spot, era “buffet rece la birou”), ci o salata de cartofi colorata, sa incante atat ochiul, cat si papilele. Si nu! Nu am facut o salata orientala.

Am facut  salata cu o zi inainte de marele eveniment, astfel incat ingredientele sa se intrepatrunda bine.
Am folosit 1.5-2 kg cartofi, in cantitati egale: galbeni, rosii si mov, fierti in apa cu putina sare, dar nu pana la refuz, sa ramana putin tari (cartofii, de preferat sa fie micuti, daca nu, taiati in 2 sau 4, dupa ce au fiert). Intre timp, preparam vinaigrette intr-un castron. Practic, amestecam cele de mai jos pana ce lingura de lemn magica (aka bagheta zanei bune) le transforma intr-o pasta:

  • 50 ml otet de vin alb
  • Sare si piper
  • Ierburi de Provence (si asta imi place mult cum suna) pe scurt: cimbru, maghiran, rozmarin, oregano, dupa gust, functie de ce va place sau va displace puteti pune mai mult sau mai putin din fiecare
  • 4 anchoa din conserva, spalate de sare si tocate marunt
  • 2-3 lingurite de mustar Dijon


Cartofii sunt deja gata: scursi, raciti, taiati. Asa ca ii punem intr-un castron mare si peste ei adaugam: vinaigrette, 2 catei de usturoi tocati marunt, 1 legatura de patrunjel tocat, 50 de grame de capere scurse si tocate si ele, precum si 150 grame masline verzi fara samburi, taiate rondele.

Ce bem?
Foarte, foarte important. Un pahar de vin nu a facut rau nimanui. Unul de bere nici atat, ca doar este aliment. Gasiti mai jos niste variante si va las pe voi sa alegeti. Sa aveti pofta, sete mare si, intr-un final fericit, sa ne fie de bine.

Pe linie de VIN, my first choice este Karakter Cabernet Sauvignon, Domeniile Sahateni, Aurelia Visinescu, dar cum gusturile nu se discuta, recomand si un Shiraz, un Chianti sau un Pinot Noir.

Pentru cei ce nu se inteleg bine cu vinurile rosii, mergeti pe un Blanc de Noir de la Lacerta – tot din soiul Pinot Noir, doar ca sunt scoase cojile atat de repede incat nu se coloreaza deloc. Deci este alb.

Pe linie de BERE, din punctul meu de vedere Affligem este singura bere ce poate oricand sa inlocuiasca vinul. O bere premium, accesibila, nobila, ce stie sa potenteze  aceasta bucata de carne la maximum. Atat am avut de spus. 

Coming up next: PORCUL – Bacon facut in casa.