La 23 de ani, dupa cateva incercari nefericite de a-si gasi un job, ca toti absolventii de facultate, si-a propus sa lucreze la proiecte de conservare a satului. Absolvent de Facultatea de Stiinte Economice din cadrul UBB, sectia de Economie Agroalimentara, el s-a mutat pentru o perioada in satul Idicel Padure, unde i-a si venit ideea de a incepe o afacere:

“Am studiat cu pasiune domeniul si mi-am petrecut o lunga perioada in biblioteca aprofundand partea economica a agriculturii romanesti de la reformele agrare pana azi. Asta insa nu a fost destul cand am fost nevoit sa ma angajez, duceam lipsa de experienta si nu am reusit in aceea perioada sa imi gasesc nimic in domeniu, asa m-am hotarat sa fac eu experienta. Am pornit de la ideea de a face o cercetare socio-economica intr-un sat de munte si sa incep cu proiecte de conservare a satului. Petrecand o perioada la Idicel Padure unde aveam grija de animalele si gospodaria unei familii din sat, am luat-o pe dealuri si am gasit ciresii in plina floare peste tot unde priveam. Asa a inceput totul”, povesteste Razvan.

Avea 23 de ani cand a lansat “Dulceata lui Razvan”, o afacere pentru care a renuntat la economii si la telefonul mobil:

“Aveam ceva economii proprii fiind si ziua mea in perioada respectiva, mi-am vandut ceva bunuri(telefonul) si am ajuns la tanti Veronica, o gospodina din sat care s-a oferit sa ma ajute in demersul meu de a face dulceata si satul Idicel Padure celebru. Am inceput cu ciresele, ne-am pus un ceaun in curte si am fiert pana noapte tarziu incercand sa gasim gustul pe ce mi-l doream eu, acela de afumat si gust de fruct, fara prea mult zahar”.

Marturiseste ca i-a fost greu la inceput, mai ales pentru ca nu stia nimic din ce inseamna un business – tot ce voia el era sa faca dulceata din fructele salbatice care cresteau in zona.

“Mi-am dat seama abia mai tarziu cand am fost la un targ la Paris (SIAL2012) ce inseamna sa produci mancare. A fost un contact destul de brutal cu o realitate mult prea indepartata pentru mine, dar am gasit un client destul de important care mi-a apreciat produsul si si-a dorit colaborarea cu mine, desi nu aveam nimic pregatit pentru un pas atat de important.”, isi aminteste el.

Si mai greu insa i-a fost sa gaseasca un investitor, care a aparut intr-un final, dupa mai multe luni de cautari.

“Mi-a fost foarte greu sa gasesc finantare, pana cand am fost la Londra in cadrul unui targ de alimente unde am gasit un antreprenor roman stabilit acolo caruia i-a placut ideea si determinarea mea si a acceptat sa fim parteneri si sa vina cu suma necesara startului constructiei fabricii si a productiei”.

Impreuna, cei doi au investit undeva la 30.000 de euro si s-au pus pe treaba. Si-au construit o mica fabrica in satul Idicel Padure si planuieste sa ajunga anul acesta la 70.000 de borcane din toate sortimentele. Capacitatea fabricii este de 150.000 de borcane pe an, insa mai are drum lung pana acolo.

Produse locale, puse in valoare de antreprenorii din zona
L-am descoperit pe Razvan la o degustare de vin din satul Batos, la Crama Liliac, unde am savurat clatite cu dulceata de afine alaturi de vinul lor de desert, Nectarul de Transilvania. Ambii sunt producatori locali si se sustin reciproc. Este orientat doar pe specificul local si nu isi doreste sa faca dulceata din ingrediente care nu provin din zona: “Nu cred ca o sa fac dulceata de trandafiri niciodata, nu cred ca mi se potriveste.”

Asa ca face dulceata din cirese amare, negre, rosii si galbene, culese din ciresii salbatici de pe dealurile Idicelului, mure si afine din muntii Calimani, macesele de pe dealurile comunelor Vatava si Deda sau zmeura din valea Bargaului, unde este mai mult soare si se face mai bine. Are deja opt sortimente pe care le vinde cu 15 lei borcanul si spera sa isi dezvolte oferta.

 “Acum noi facem dulceata in mica noastra fabrica de la Idicel Padure, unde pe langa tanti Veronica mai avem 3 femei din sat care participa activ la prepararea dulcetii, mai ales pe timpul verii. Vreau sa raman cu dulceata, dar sa mai incerc si produse noi, cum am facut anul trecut cu zacusca. S-a bucurat de un mare succes, multe aprecieri. ne dorim sa mai adaugam aici inca un sortiment, iar la dulceata la fel, anul acesta o sa venim cu dulceata de capsuni si nuci verzi, asa o sa ajugem la un portofoliu de unsprezece sortimente de dulceata.”

Lucreaza la dezvoltare chiar si in timpul liber, cand ia o bucata de hartie si un creion in mana, isi schiteaza planurile de viitor. “In timpul liber, care este putin, iau o bucata de hartie un creion si imi imaginez lucruri, retete si modalitati de a face business-ul mai bun, iar in rest citesc carti despre business de calitate. Practic nu ma despart deloc de afacerea mea, e un stil de viata care imi da tot ce am nevoie la varsta mea. M-am mutat la Idicel Padure in mansarda fabricii si pot spune ca timpul are alt sens acolo si lumea mea s-a schimbat radical din momentula acela, astea sunt bucuriile mele.”

Asa cum producatorii de vin recomanda asocierea unui vin cu o mancare anume, Razvan are si el niste preferinte in materie de dulceata: “Eu prefer in mare parte dulceata de macese la clatite, magiunul (silvoita) cu mamaliga, iar dulceata de visine o mananc din borcan pur si simplu. “

Razvanarie, o afacere pornita pentru a-si promova dulceata
Ce merge cel mai bine cu dulceata? O clatita. Asa ca, din banii castigati din afacerea cu dulceata, Razvan a reinvestit 8.000 de euro, a inchiriat un spatiu in centrul Clujului si si-a deschis o clatitarie impreuna cu prietena lui, Alexandra Farago. Impreuna, vand in medie intre 80 si 100 de clatite pe zi.

Inauntru, in “Razvanarie”, cum si-a numit afacerea, are un perete intreg cu dulceturile produse la Idicel si doua plite frantuzesti pe care se fac clatitele. Au venit si cu un produs inedit: clatita la borcan, o clatita cu un mix de trei sortimente de dulceata si un sortiment de ciocolata, printre care punem si nuca. Pentru ca arata foarte bine, este produsul se bucura de o promovare gratuita: toata lumea ii face poze si il pune pe retelele de socializare.

Daca ar fi sa dea un sfat tinerilor care se gandesc sa devina antreprenori, acela ar fi sa lucreze 2-3 ani intr-o companie, unde sa acumuleze experienta. Apoi, sa-si gaseasca ceva ce le place si sa-i dedice toata atentia, pentru ca satisfactiile sunt mari: “In antreprenoriat asta e partea interesanta, iti poti construi un univers in care sa traiesti asa cum iti place, dar pas cu pas."