Nu e nevoie sa fi dama de lume buna ca sa sa faci vizite sau tratatie cu ceai musafirilor tai, asa cum zicea Caragiale. Nu iti trebuie nici macar “un jour fixe” ca sa il savurezi. Pentru ceaiul de la ora cinci ai nevoie doar de un ceai cu aroma fina si cateva gustari. Se poate bea in orice zi a saptamanii, iar ultimele barfe le vei afla de la prietenii responsabili cu atmosfeara.
O ceasca de ceai transformata in festin…
Gandeste-te la Alice in tara minunilor si ceaiul oferit de palarierul nebun pe o masa cu nenumarate feluri de mancare. Execeptand fantezia personajelor, ora ceaiului britanic are multe in comun cu imaginea mesei care geme de bunatati langa un ceainic plin cu apa fierbinte.
Englezii fac un adevarat eveniment din ceaiul sorbit dupa-amiza, iar uneori cei doi biscuiti de pe farfurie se transforma intr-un adevarat meniu. Five o’clock tea este mai mult decat un moment de relaxare, ci o adevarata incantare pe masa: biscuiti din orz unsi cu smantana si dulceata, sandvisuri si prajituri.
Au si britanicii varinata lor de ceaiuri dansante, mai pe seara, numite High Tea. De data asta meniul se complica, iar daca faci o astfel de invitatie la ceai de seara pregateste paine prajita unsa cu branza topita amestecata cu bere, pandispan pufos si biscuiti cu ciocolata.
Cu lapte sau fara lapte?
Nimic nu e simplu intr-un ceai englezesc. Laptele, care ii da finetea unica, a nascut dezbaterei aprinse si nici acum nu se stie exact daca este mai bine sa il torni in ceasca inaintea ceaiului sau dupa. Cei mai multi cred, insa, ca laptele rece turnat in cesti inainte sa adaugi licoarea fierbinte salveaza si portelanul fin, si gustul, si aroma ceaiului. Nu toata lumea este un fan al acestui amestec de ceai cu lapte, asa ca o felie de lamaie nu stirbeste cu nimic originalitatea ceaiului de la ora cinci.
Sute de ceaiuri ademenitoare
Sunt aproape 1.500 de tipuri de ceai in Marea Britanie. Iti trebuie 4 ani ca sa gusti cate unul in fiecare zi. Britanicii le prefera, insa, de sute de ani pe cele din colonii. Ceaiurile indiene si cele chinezesti au mare trecere la ora cinci.
- Ceaiuri Darjeeling – vin din nordul indiei, de pe platourile inalte situate pe versantii Himalayei. Au o aroma fina si delicata indiferenta daca sunt ceaiuri negre sau verzi.
- Ceaiuri Ceylon – au un gust si un parfum mai puternic decat cele Darjeeling. Sunt preferate ceaiurile albe, cultivate in Ski Lanka, cu aroma usoara de miere si pin
- Ceaiul Assam – este un ceai negru indian, cu aroma puternica si gust dulce ca de fructe.Englezii il beau si la micul dejun, dar si dupa-amiza.
- Ceaiul Lapsang Souchong – unul din ceaiurile faimoase ale Chinei. Este un ceai negru afumat cu arome de pin.
- Ceaiul Earl Gray - preferatul britanicilor in orice moment al zilei pentru ca imbina aromele placute de ceai negru cu cel bergamota.
N-ai sa gasesti pe mesele de la Londra pliculete ambalate frumos cu aceste ceaiuri pe care sa le inmoi usor in apa fierbinte. Ritualul ceaiului nu are nimic in comun cu consumul de supermarket. Daca vrei sa pregatesti ceaiul ca la carte, cumpara-ti un ceainic de portelan si invata sa folosesti frunze de ceai.
Ceaiul englezesc cere bune maniere
Nu e neaparata nevoie sa le aplici sau sa le impui intre prieteni sau la tine acasa, dar daca din intamplare ajungi sa iei ceaiul la Savoy in Londra, nu uita ca multi ochi pot fi atintiti asupra ta. Eticheta face ceaiul britanic o legenda, pentru ca nimic nu este lasat la intamplare. Nici macar lingurita care trebuie sa stea in partea dreapta pe farfurie atunci cand nu este folosita. In niciun caz nu trebuie sa te fure melancolia amestecand in ceasca si nici nu e permis sa strangi in maini cu stangacie cescuta delicata de portelan. Iar, daca printre cestile de ceai se ofera si bunatati, le vei gusta cu inghitituri mici, fara sa uiti sa zambesti amabil printre ele.